Serviciile de sănătate mintală din Israel nu pot face față traumei în masă din 7 octombrie. Voluntarii încearcă să umple golurile
Golan făcea parte dintr-o delegație de psihologi israelieni care s-au oferit voluntari pentru a sprijini țara devastată de război cu expertiza lor în tratarea traumelor.
În timp ce se aflau acolo, aceștia au organizat ateliere de lucru pentru medici și profesori cu privire la gestionarea psihologică a traumelor.
"A fost foarte emoționant și am simțit că facem lucruri foarte importante. Colegii noștri din Ucraina nu aveau acest tip de cunoștințe, așa că ne-au fost foarte recunoscători", a declarat Golan pentru CNN într-un interviu telefonic.
Doar câteva săptămâni mai târziu, situația s-a inversat. "Când a început războiul (Israel-Hamas) am primit mesaje de la colegii mei din Ucraina care mă întrebau dacă am nevoie de ajutorul lor acum", a spus Golan.
Ca și alți profesioniști în domeniul sănătății mintale, Golan a lucrat non-stop pentru a face față consecințelor de la atacul surpriză al Hamas din 7 octombrie. Pe lângă faptul că are propria clinică privată în centrul Israelului, ea sprijină copiii și familiile acestora la două școli.
Undele de șoc în întreaga țară
"Am fost implicată din prima zi", a spus ea. "Am avut prima întâlnire Zoom în acea sâmbătă cu profesorii, iar mai târziu cu părinții, pentru a înțelege ce fel de impact a avut".
Împreună, terapeuții și profesorii au creat o hartă care arată "cercurile de impact, pentru a înțelege cu ce ne confruntăm".
Chiar dacă școlile nu erau situate în sudul Israeluluiunde s-au concentrat atacurile, undele de șoc au fost puternice.
"Am un copil în clasa a doua care își vizitează familia într-unul dintre kibbutzim și a văzut totul", a spus Golan. "O parte din familie a fost ucisă în fața ochilor lui".
Mulți dintre oamenii pe care îi vede se luptă cu întrebări profunde, a spus ea. "Mulți oameni încearcă să găsească o explicație logică pentru a înțelege ce s-a întâmplat și pentru a lega punctele."
Oamenii sunt nevoiți să își continue viața într-o oarecare măsură, în ciuda războiului în curs cu Hamas și a incertitudinii privind soarta ostaticilor rămași, dar este încă prea devreme pentru a evalua impactul asupra sănătății mentale, a spus ea.
"Încă se întâmplă și oamenii abia acum încep să ceară sprijin pentru sănătatea mintală", a spus ea.
Există un alt aspect care agravează angoasa, oferind un contrast puternic cu Ucraina, potrivit lui Golan.
"Toată lumea înțelege ce se întâmplă în Ucraina și le ia partea", a spus ea. "În Israel, avem sentimentul că trebuie să-i convingem pe toți și să-i facem pe oameni să înțeleagă că ceea ce se întâmplă se întâmplă cu adevărat. Dacă cineva nu te crede, este ca o traumă dublă".
Dr. Ofrit Shapira-Berman este psihanalist și conferențiar la Școala de Asistență Socială și Protecție Socială a Universității Ebraice din Ierusalim.
Expertă în terapia traumatizantă, ea conduce echipa de sănătate mintală a First Line Med, o organizație de voluntari care oferă servicii, echipamente și consiliere israelienilor afectați de evenimentele din 7 octombrie.
Până la 500 de psihanaliști voluntari sprijină familiile celor uciși, răniți și luați ostatici, a declarat ea pentru CNN într-un interviu telefonic.
"Situația nu este bună", a spus ea. "Situația sănătății mintale a tuturor se înrăutățește.
"Pe 6 octombrie, noi (psihanaliștii) nu aveam cu toții ore de dat, dar pe 8 octombrie, am găsit cu toții orele pe care nu le aveam.
"Noi îi tratăm pe supraviețuitorii masacrului și pe familiile îndoliate și, bineînțeles, pe cei care au fost răpiți", a spus ea.
Shapira-Berman i-a sprijinit pe unii dintre ostaticii eliberați de Hamas în timpul recentului armistițiu temporar.
Pentru foștii ostatici, doliul abia a început
"Abia acum începem să vedem efectele mai profunde ale traumei", a spus ea.
"Aproape toți cei care au fost eliberați au fie un tată, fie un frate încă în captivitate. Ei devin din ce în ce mai deprimați și se tem de ceea ce se va întâmpla cu cei dragi lor.
"Alții, când s-au întors în Israel, au aflat că unul dintre părinții lor a fost ucis.
"Abia acum încep să jelească, așa că este foarte, foarte complicat", a adăugat ea.
Lipsa de adăpost este, de asemenea, o problemă. "Cei mai mulți dintre ei, pentru că sunt membri ai kibbutzului, nu au o casă unde să se ducă. Totul este distrus și sunt nevoiți să locuiască la rudele lor", a spus Shapira-Berman, care a adăugat că vede mereu aceleași teme care apar.
"Cel mai dureros lucru pe care îl aud de la toți aceștia este că nu mai sunt capabili să aibă încredere în umanitate."
Vinovăția supraviețuitorului este, de asemenea, larg răspândită, a spus ea. "Oricine nu a pierdut pe cineva se simte atât binecuvântat, cât și vinovat, iar oamenii care au supraviețuit masacrelor se simt și ei vinovați.
"Am tratat personal pe cineva care și-a pierdut întreaga familie. Ea a spus că există unele familii din kibbutzul ei care au ieșit cu trei generații și un câine, toți în viață.
"Părinții și cele trei surori ale ei au fost uciși cu toții. Este foarte dificil pentru oamenii care i-au pierdut pe toți. Habar nu am cum își va continua întreaga viață."
Într-un sistem de sănătate mintală deja suprasolicitat, ajutorul a provenit în mare parte de la inițiativele de la bază, potrivit lui Shapira-Berman.
"Agențiile publice de sănătate mintală nu au putut face față numărului de persoane care aveau nevoie de ajutor pe 6 octombrie", a spus ea, adăugând că timpul mediu de așteptare pentru terapie înainte de atacuri era de 18 luni.
Prof. Eva Gilboa-Schechtman este profesor de psihologie și șef al Laboratorului de Procesare Emoțională din cadrul Centrului de Cercetare Multidisciplinară a Creierului de la Universitatea Bar-Ilan.
Ea a declarat pentru CNN că cercetări recente arată că proporția persoanelor care se luptă cu dificultăți de sănătate mintală aproape s-a dublat de la atacurile teroriste.
"Evenimentele din 7 octombrie au avut loc într-un moment în care societatea israeliană era în agitație, așa că lucrurile erau deja destul de dificile în ceea ce privește coeziunea socială și starea generală a țării", a spus ea într-un interviu telefonic, referindu-se la lunile de demonstrații antiguvernamentale care au precedat atacurile.
Ea a precizat că, întrucât Israelul este o țară mică, iar recrutarea militară este obligatorie, impactul a fost de anvergură.
"Locuiesc în centrul Tel Avivului și, deși nu am fost implicată personal în evenimentele din 7 octombrie, cunosc două persoane care au fost răpite. Patru persoane din laboratorul meu servesc în rezervă, la fel ca și foarte mulți prieteni ai copiilor mei sau ai copiilor prietenilor mei."
Gilboa-Schechtman consideră că criza de sănătate mintală în desfășurare are "mai multe epicentre".
"Există un epicentru în jurul familiilor celor răpiți, un altul în jurul persoanelor ucise și rănite", a spus ea.
Un altul se concentrează asupra profesioniștilor, cum ar fi lucrătorii de urgență care au asistat victimele și experții cibernetici care au răscolit ore întregi de imagini oribile filmate de Hamas.
"Un alt cerc este cel al familiilor și al soților care servesc în armată, al mamelor tinere cu doi sau trei copii", a spus ea. "Apoi, există o întreagă mare de alte persoane în contact mai puțin direct, iar unele dintre ele răspund foarte intens la această situație".
Toată lumea este afectată, a spus ea, nu în ultimul rând pentru că războiul se desfășoară în mâinile noastre, datorită tehnologiei smartphone și a rețelelor sociale.
"Suntem în mod constant bombardați de informații, dorite și nedorite. Nivelurile de expunere sunt extrem de ridicate.
"Cu toții îl urmărim la televizor, pe rețelele de socializare, cu prietenii noștri, cu familiile noastre, când ieșim în oraș, când se aud sirenele".
"Este aproape imposibil să te deconectezi, iar oamenii au emoții contradictorii cu privire la deconectare. Ei se gândesc: "Ar trebui să mă uit la asta pentru că s-a întâmplat cu prietenii, colegii și compatrioții mei"."
Și în timp ce societatea civilă a fost foarte eficientă în a acoperi lacunele din sprijinul guvernamental, "presupun că va exista o epuizare în cele din urmă", a spus Gilboa-Schechtman. "Nu este un secret că țara a fost copleșită de evenimente".
Citește și:
- 80 la sută dintre tinerii germani mănâncă în mod durabil
- Corona sau epidemie de gripă? Acești agenți patogeni ne fac să tușim și să strănutăm chiar acum
- Emil avea 16 ani când a murit - familia sa vorbește despre sinuciderea sa pentru a-i ajuta pe alții
- Cum să-ți pui corpul în formă pentru iarnă
Sursa: edition.cnn.com