"În linia de foc": Rolul crucial și neutru pe care îl joacă Crucea Roșie în conflicte
Având inconfundabila livrea roșie și albă, bărbații și femeile din Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR) au coordonat transferul ostaticilor de sub controlul atacatorilor mascați ai Hamas înapoi în Israel, precum și întoarcerea prizonierilor palestinieni din detenția israeliană.
"Uneori pare că este vorba doar de a duce oameni dintr-un loc în altul", a declarat Fabrizio Carboni, director regional pentru Orientul Apropiat și Mijlociu al CICR.
"Dar este vorba de a conveni când, cum, ce și toate acestea trebuie coordonate, cu diferite mișcări și în afara Gaza", a declarat Carboni pentru CNN.
"După cum știți, au existat și deținuți palestinieni care au fost eliberați și aduși înapoi la familiile lor. Așadar, este extrem de complex".
Armistițiul dintre Israel și Hamas s-a prăbușit după 7 zile săptămâna trecută, iar luptele sunt din nou în toi, bombardamentele Israelului concentrându-se din ce în ce mai mult asupra sudului Gaza, unde sute de mii de refugiați au fugit deja.
Spitalele palestiniene se umplu din nou de morți și răniți, iar soarta celor 138 de ostatici despre care Israelul crede că se află încă în captivitate este departe de a fi clară.
În calitate de intermediar neutru între cele două părți, Crucea Roșie este în așteptare pentru a facilita mai multe schimburi.
Însă, în ultima săptămână, organizația a trebuit să se apere și de criticile potrivit cărora nu face suficient în Gaza pentru a-i ajuta pe ostaticii rămași.
O mamă israeliană, despre al cărei fiu se crede că este ținut ostatic în Gaza, a declarat că Crucea Roșie a făcut "o treabă minunată fiind serviciul Uber pentru ostaticii care sunt eliberați", dar nu a făcut nimic pentru cei care sunt încă reținuți.
În cadrul emisiunii Newshour de la BBC World Service, președintele CICR, Mirjana Spoljaric, a declarat că criticile aduse rolului Crucii Roșii de a facilita eliberarea ostaticilor sunt "profund nedrepte, inechitabile și greșite".
"Lucrăm non-stop cu autoritățile din partea israeliană pentru a face posibilă [eliberarea ostaticilor] ori de câte ori există un acord de eliberare a ostaticilor", a declarat ea.
Robert Mardini, directorul general al CICR, a declarat pentru CNN că există "limite la ceea ce pot face umanitarii".
"Personalul și voluntarii noștri sunt cu toții în linia de foc", a spus el. "Fiind martori la condițiile teribile și foarte dificile de a oferi servicii umanitare imparțiale în acest context".
O istorie lungă și plină de istorie
A fi în linia de foc este un lucru cu care voluntarii Crucii Roșii s-au confruntat în ultimii 160 de ani.
Înființat la Geneva în 1863, CICR este cea mai veche și una dintre cele mai onorate organizații umanitare din lume.
De trei ori laureat al Premiului Nobel pentru Pace, câștigând premiul în timpul celor două războaie mondiale și la centenarul creării sale, CICR operează în peste 100 de țări, sprijinindu-i pe cei afectați de război, dezastre naturale și alte crize globale prin intermediul unei rețele umanitare de aproximativ 80 de milioane de persoane.
"CICR reacționează rapid și eficient pentru a ajuta persoanele afectate de conflicte armate. De asemenea, răspundem la dezastrele din zonele de conflict, deoarece efectele unui dezastru sunt agravate dacă o țară este deja în război", a precizat organizația într-o declarație pe site-ul său oficial.
"Situațiile de urgență sunt imprevizibile, astfel încât capacitatea noastră de desfășurare rapidă este extrem de importantă."
În națiunile cu majoritate musulmană, CICR își desfășoară activitatea umanitară sub forma unei semilune - primul care a adoptat acest simbol a fost Semiluna Roșie turcească, fondată sub Imperiul Otoman în 1868.
Societatea Semilună Roșie Palestiniană a fost înființată în mod oficial în 1968, inițial pentru a ajuta refugiații palestinieni din Iordania, iar în prezent reprezintă palestinienii atât din Cisiordania și Gaza, cât și din diaspora în general. În 2006 a fost admisă ca membru cu drepturi depline al CICR.
"Suntem un intermediar și vedem suferința din toate părțile... nu suntem niciodată implicați în politică sau în procese politice", a declarat Balthasar Staehelin, care conduce delegația pentru Asia de Est la Beijing.
"Dacă o persoană are nevoi sau suferă, noi suntem acolo pentru a o ajuta, este simplu și nu întrebăm despre rasa sau religia cuiva, sau despre convingerile politice."
Istoria organizației începe cu omul de afaceri elvețian Jean-Henri Dunant, care, în 1859, a dat peste sute de soldați care zăceau pe moarte pe câmpul de luptă italian de la Solferino.
Îngrozit de ceea ce a văzut, Dunant și-a asumat sarcina de a-i ajuta pe cei răniți, organizând echipe de civili care să ajute la tratamentul și îngrijirea medicală.
După ce s-a întors la Geneva, el a scris o carte, "A Memory of Solferino", în care a descris în detaliu experiențele sale chinuitoare.
"Atât de multă agonie, atât de multă suferință - rănile, agravate de căldură, lipsa apei și a asistenței au provocat dureri și mai intense", a scris Dunant. "Nu ar putea fi fondate societăți de ajutor voluntar, a căror funcție ar fi să ofere sau să dispună acordarea de ajutor pentru răniți în timp de război?"
Pledoaria sa avea să dea naștere, fără să vrea, la crearea CICR și la prima dintre Convențiile de la Geneva.
De-a lungul următorului secol și jumătate, grupurile de Cruce Roșie și Semilună Roșie au fost prezente în aproape toate conflictele - numai arhivele grupului din Primul Război Mondial conțin detalii despre peste 2 milioane de prizonieri de război (POW).
În 2003, Nelson Mandela și-a amintit cum a fost vizitat în mod regulat de CICR în timpul lungilor săi ani de închisoare în Africa de Sud, în perioada apartheidului.
"Pentru mine personal și pentru cei care au împărtășit experiența de a fi prizonieri politici, Crucea Roșie a fost un far de umanitate în lumea întunecată și inumană a închisorii politice", a spus el.
Răspunsul la dezastrele naturale este un alt element-cheie al activității CICR.
În perioada de vârf a ravagiei inițiale a coronavirusului care a cuprins Italia, lucrătorii Crucii Roșii s-au numărat printre cei care au mers din ușă în ușă în orașul Bergamo.
Când un cutremur a devastat nordul Afganistanului la începutul acestui an, CICR a fost printre puținele organizații internaționale de ajutorare încă prezente în țară de la preluarea puterii de către talibani.
Dar schimburile de ostatici și de prizonieri sunt totuși adesea cele mai tensionate momente din punct de vedere politic pentru Crucea Roșie, care susține că neutralitatea în toate și în orice conflict este crucială pentru rolul pe care îl joacă.
Invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia a readus în Europa un război mecanizat la scară largă, iar CICR vizitează din nou prizonierii de război de ambele părți.
La începutul acestui an, a facilitat schimbul a sute de prizonieri în conflictul din Yemen și a făcut același lucru în 2016 pentru 21 de fete din Nigeria care fuseseră răpite de militanții Boko Haram.
"Principiile fundamentale ale Mișcării noastre de imparțialitate și neutralitate sunt cruciale în această activitate", a declarat recent CICR într-o declarație pe care a emis-o cu privire la activitatea sa cu ostaticii din Israel și Gaza.
"CICR nu este un negociator. Nu luăm partea nimănui".
Premierul israelian Benjamin Netanyahu a declarat miercuri că Israelul a făcut "presiuni" pentru a permite Crucii Roșii să viziteze ostaticii din Gaza.
"Am vorbit din nou astăzi cu președinta Crucii Roșii și i-am spus să se adreseze Qatarului, întrucât s-a dovedit că are influență asupra Hamas, și să ceară vizite ale Crucii Roșii la ostaticii noștri și, bineînțeles, furnizarea de medicamente pentru ei", a declarat el într-o declarație video.
Citește și:
- Acest lucru se va schimba în decembrie
- Fuziunea nucleară - exagerare sau soluție la problemele energetice?
- Activiști germani vorbesc în Dubai despre suferința din Israel și din Fâșia Gaza
- Criza bugetară alimentează dezbaterea privind venitul de cetățean - Bas avertizează împotriva populismului
Sursa: edition.cnn.com