Dezgropând rădăcinile rap-ului: Cum au luat naștere ritmurile africane în hip-hop-ul american
"Am intrat în cultura vizuală... am văzut picturi murale, am văzut oameni făcând graffiti", a explicat el. "Îmi plăcea să scot diferite sunete cu gura. Nu știam că asta se numește beatboxing."
Menoe a crescut și a realizat că elementele de hip-hop pe care le iubea mergeau mână în mână cu istoria și cultura de pe întregul continent. "Africa este ritmul, Africa este sufletul", a spus el.
Cu toate acestea, puține lucruri fuseseră documentate despre originile genului acolo sau despre oamenii care l-au dus la noi culmi.
"Ce se va întâmpla când toate aceste persoane vor muri și nimeni nu-și va aminti povestea?". a spus Menoe. Acest lucru l-a inspirat să înființeze Muzeul sud-african de Hip-Hop din Johannesburg și Festivalul Back to the City.
"Putem surprinde toate aceste povești, astfel încât generațiile viitoare să știe ce făceau toți acești oameni și să fie inspirați", a spus el. "Lumea a funcționat pe resursele [culturale] africane, nu doar pe mineralele noastre".
2023 marchează ceea ce este considerat de mulți ca fiind cea de-a 50-a aniversare a hip-hop-ului, dar originea genului continuă să fie unul dintre cele mai dezbătute subiecte din întreaga muzică. Deși cei mai mulți entuziaști sunt de acord că locul de naștere al hip-hop-ului a fost în cartierul Bronx din New York, mulți sunt de părere că fundația artistică a genului poate fi urmărită până în Africa.
Cu o istorie atât de bogată, CNN a pornit în căutarea răspunsului la o altă dezbatere atemporală despre hip-hop: care a fost cu adevărat primul? A influențat Africa cultura hip-hop? Sau a fost aceasta influențată de cultură?
Din Africa în Bronx și înapoi
Se crede în general că 1520 Sedgwick Avenue din Bronx a fost locul de naștere al genului hip-hop, iar totul a început cu DJ Kool Herc. La 11 august 1973, sora sa, Cindy Campbell, i-a cerut să cânte câteva discuri la petrecerea "Back-to-School" de la Centrul Comunitar 1520, a declarat el însuși într-un interviu pentru NPR. Acolo, DJ-ul de origine jamaicană a încercat pentru prima dată stilul său de DJ "Merry-Go-Round" la platane, prelungind o pauză instrumentală pentru a permite oamenilor să danseze (breakdance) mai mult timp și a început să facă MC'ing (rap) în timpul ritmului prelungit.
Deși această petrecere infamă își are locul său în istoria hip-hop-ului, rădăcinile rap-ului se întind mult mai departe, traversând Atlanticul.
Începând cu secolul al XIII-lea, în regatele și imperiile din Africa de Vest existau povestitori numiți "griots". Din punct de vedere istoric, griots au fost oratori, poeți, muzicieni, cântăreți de laudă și satirici foarte pricepuți care călătoreau recitând istoria imperiului cu ritm și repetiție. Această tradiție orală recunoscută pe scară largă, susțin unii, ar putea fi considerată cea mai veche manifestare a rap-ului, punând bazele dezvoltării hip-hop-ului.
"Rap-ul se bazează în mod fundamental pe stilul vocal, bazat pe apel și răspuns, care este fundamentul întregii muzici negre", a declarat Obi Asika, un antreprenor nigerian și director de înregistrări care a avut un rol esențial în dezvoltarea industriei muzicale din această țară.
Call-and-response, în care o frază răspunde alteia fie vocal, fie instrumental, a fost popularizată prin artiști precum James Brown (el însuși inspirat de muzica gospel). A fost adus în prim-planul hip-hop-ului în piesa istorică a lui Kurtis Blow din 1980, "The Breaks" - cu o bază care se regăsește în întreaga istorie africană.
"Muzica Ogene [de la poporul Igbo] are cel puțin o mie de ani vechime; este de tip call-and-response. Dacă asculți Orikis în Yoruba, cu un preot care cântă, este call-and-response. Dacă asculți bazele Fuji [de la poporul Yoruba], este hip-hop", a reflectat Asika, citând diverse stiluri muzicale ale diferitelor grupuri etnice nigeriene.
"Muzica este un ritual pentru noi în Africa, nu este doar divertisment", a adăugat el. "Muzica este încorporată în forma și funcția societății africane încă din prima zi, deoarece este legată și de metronomul inimilor noastre".
Urmărind pașii hip-hop-ului înapoi în Africa
Cu cinci ani înainte de petrecerea de pe Sedgwick Avenue, un grup numit The Last Poets a oferit prima imagine cunoscută a influenței Africii asupra culturii hip-hop occidentale, în timpul mișcării americane pentru drepturile civile.
Grupul de activiști, poeți și muzicieni, adesea creditat printre arhitecții hip-hop-ului, s-a adunat în ceea ce este acum Parcul Mount Morris din Harlem la 19 mai 1968, când ar fi fost cea de-a 43-a aniversare a liderului pentru drepturile civile asasinat Malcolm X, și a recitat primele lor poezii în public. Până în 1970, au lansat un album cu titlu propriu, în care recitau poezii care amplificau puterea negrilor în ritmul unei tobe conga.
Stilul vocal al grupului include, de asemenea, aspecte de "call-and-response" și cântece ritmice bazate pe cultura africană.
Chiar și numele, The Last Poets, a fost inspirat de cuvinte de pe continent, cu un poem intitulat "Towards a Walk in the Sun" al poetului revoluționar sud-african Keorapetse Kgositsile. În acest poem, Kgositsile descrie o perioadă în care poezia va trebui să fie lăsată deoparte în fața revoluției.
De atunci, lucrările grupului au fost preluate sau menționate de Common, Too Short, N.W.A., a Tribe Called Quest și Notorious B.I.G. (membrul fondator al Last Poets, Abiodun Oyewole, a intentat un proces pentru încălcarea drepturilor de autor împotriva averii artistului, proces care a fost respins în 2018 și considerat ca fiind o utilizare corectă).
Elementul de spoken word, care datează de secole de la griots și care a evoluat apoi pentru a include muzicieni, poeți și rapperi, a jucat un rol crucial în conservarea istoriei orale și a bogăției culturale.
Asika este de acord că, fără modelul african, aspectele rap-ului din cultura hip-hop ar înceta să mai existe. "Muzica pe care au generat-o americanii de culoare este o muzică provenită din sursa lor originală ca africani, pe care acum au reinterpretat-o din cauza mediului în care se află", a spus Asika.
"Toată muzica neagră, inclusiv hip-hop, provine de la noi".
Cântecul care a făcut ca hip-hop-ul să facă înconjurul lumii
Notorietatea globală a hip-hop-ului a început cu piesa "Rapper's Delight" a trupei Sugar Hill Gang, în 1979.
"Toată lumea a auzit acel disc", își amintește Asika.
La acea vreme, rap-ul era denumit "electro-funk", iar "Rapper's Delight" a fost primul care a fost difuzat la radio.
"Eram cu adevărat consumați de muzica hip-hop rap americană", a declarat Ayo Animashaun, fondatorul revistei Hip-Hop World Magazine și producător executiv al premiilor The Headies, care celebrează muzica nigeriană.
"Am trăit cultura, nu prin locație, (ci) prin asociere", a adăugat Animashaun.
Asika este de acord că acest lucru a declanșat o schimbare culturală pe continentul african, determinând fanii să îmbrățișeze cele cinci elemente ale hip-hop-ului: emceeing, deejaying, breaking, graffiti și beatboxing.
"Aceste cinci lucruri, asta înseamnă hip-hop. Așa a prins viață cultura", a spus el.
Pionierii hip-hop-ului african
La fel ca în America, DJ-ul a fost primul care a pus rap-ul pe hartă în Africa.
"Ron Ekundayo pare să fi avut prima înregistrare care a fost poate recunoscută dincolo de Africa", a spus Asika despre primele oferte de hip-hop de pe continent.
Disc-jockey-ul nigerian Ron Ekundayo, cunoscut și ca DJ Ronnie, a lansat "The Way I Feel" în 1981. Considerat primul album de rap din Nigeria, acesta este anterior perioadei de la mijlocul anilor 1980 până la mijlocul anilor 1990, când genul a început să domine cu adevărat muzica mainstream. Albumul de pionierat al lui DJ Ronnie a deschis calea pentru puternicul duo nigerian Okechukwu Azike și Pretty Okafor, mai bine cunoscuți sub numele de "Junior și Pretty".
"Ei chiar făceau rap, predicau, spuneau povești cu rap-ul lor", a spus Animashaun.
Junior și Pretty s-au numărat printre primii nigerieni care au lansat în scop comercial muzică rap.
"Cred că ei reprezintă fundamentul hip-hop-ului nigerian și fundamentul Afrobeats", a declarat Asika, care a semnat cu duo-ul în 1992 la Storm Records și a lansat primul lor album pidgin.
Într-o perioadă în care majoritatea artiștilor copiau cultura hip-hop americană, duo-ul s-a remarcat, făcând legătura între dialectele locale și limba engleză, ceea ce era considerat unic la acea vreme.
"Muzica lor este baza a tot ceea ce a făcut toată lumea de atunci", a adăugat Asika.
"[Hip-hop] a început să devină dominant și să preia controlul, iar apoi tranziția este că atunci când am domesticit complet hip-hop-ul, acesta a devenit Afrobeats."
Între timp, anii 1980 în Africa de Sud au adus-o pe Senyaka Kekana, cunoscută profesional ca fiind doar Senyaka. Răposatul rapper, care este recunoscut ca fiind unul dintre primii artiști hip-hop din țară, și-a lansat albumul de debut intitulat "Fuquza Dance" în 1987. Cu single-uri de succes, printre care "Go Away", rapperul a experimentat fuzionând genuri muzicale precum muzica house și pop, îmbinând versurile sale pline de umor și uneori controversate. Stilul caracteristic al lui Senyaka a pus, de asemenea, bazele subgenului Kwaito, o variantă de muzică house care conține sunete și mostre africane.
Nașterea unei mișcări de protest
Pe fundalul evoluției hip-hop din Nigeria și Africa de Sud, scena rap senegaleză era în plină efervescență. La sfârșitul anilor '80, influența hip-hop a ajuns în țara francofonă din Africa de Vest.
"Senegalul este un mare centru hip-hop", a declarat Leslie "Lee" Kasumba, un curator de muzică africană din Uganda.
În timp ce Eric B. & Rakim schimbau fluxul rap-ului în America cu albumul lor "Paid in Full", Senegalul avea un duo dinamic propriu care se dezvolta cu Positive Black Soul.
Duo-ul cu sediul în Dakar, format din DJ Awadi și Doug E. Tee, a devenit primul grup hip-hop cunoscut din țară. Grupul a fost fondat în 1989 și a cântat în engleză, franceză și wolof. Reflectând artiști americani precum Public Enemy, duo-ul era pro-negru, iar versurile lor se concentrau pe mândria africană.
"În afară de faptul că erau rapperi grozavi și toate cele, erau, de asemenea, implicați în comunitate", a spus Kasumba.
La mijlocul anilor 1990, rap-ul conștient a cunoscut o creștere a popularității în întreaga lume. Dincolo de vremurile bune și de vibrațiile petrecărețe se aflau versuri care sensibilizau publicul cu privire la tulburările sociale din comunitate.
În 1993, grupul tanzanian Kwanza Unit a fost un alt adept timpuriu al acestei tendințe. Kwanza Unit era un colectiv hip-hop similar cu Wu-Tang Clan, care s-a format în SUA cu un an înainte. Grupul a funcționat ca o comunitate care reunea artiști și fani pentru a-și stabili propria cultură și mod de viață. La fel cum a făcut Public Enemy pentru SUA,versurile grupului abordau rasismul, clasismul, brutalitatea poliției și alte probleme sociale cu care se confruntă populația din Tanzania, însă versurile erau în swahili.
Iar ceea ce Osmic Menoe își amintea din perioada în care era copil în Africa de Sud a apartheidului apărea, în special în Cape Town, cu rădăcini adânci în muzica de protest hip-hop.
Inegalitățile pe termen lung cu care se confruntau mulți oameni de culoare i-au inspirat pe artiști să folosească muzica ca modalitate de a se exprima împotriva greutăților din Africa de Sud.
Prophets of Da City a fost prima echipă hip-hop cunoscută de pe scenă care a reflectat această abordare.
"Grupuri precum Prophets of Da City au fost foarte vocale în ceea ce privește activismul comunitar și au fost destul de orientate politic", a declarat Phiona Okumu, șefa departamentului de muzică subsahariană de la Spotify, un grup însărcinat cu promovarea artiștilor africani.
Okumu, care a lucrat ca jurnalist în Africa de Sud în perioada de început a hip-hop-ului, citează Prophets of Da City ca fiind una dintre cele mai influente trupe ale timpului său.
"Le-au amintit oamenilor de grupuri similare din SUA, precum Public Enemy, grupuri de acest gen care erau foarte militante și destul de preocupate de condiția umană", a spus Okumu.
"Rapau adesea despre ceea ce se întâmpla în realitatea lor imediată, fiind din Cape Flats", a adăugat ea, "și acesta a fost cu adevărat începutul hip-hop-ului de bază în Cape Town".
Swagger ca noi
Pe umerii acestor giganți, artiștii africani au început să cunoască un succes comercial mai larg la începutul secolului. În Nigeria, numele care apare cel mai des este Mode 9. "Era hip-hop adevărat", a declarat artistul pentru CNN despre muzica epocii.
Născut în Anglia sub numele de Banatunde Olusegun Adewale, Mode 9 (sau Modenine) este un DJ devenit vedetă rap care a început ca prezentator la Rhythm 84.7 FM din Abuja, Nigeria. Și-a făcut debutul muzical în 2004 cu albumul "Malcolm IX".
Câștigătorul a nouă premii Headies, dintre care șapte pentru "Lyricist on the Roll", este cunoscut pentru jocul său de cuvinte. Dar chiar și trendsetterul are influențe hip-hop americane proprii.
"Când l-am ascultat pe [rapperul american]Big Daddy Kane, totul s-a schimbat", a declarat Mode 9. "El m-a inspirat să fiu cine sunt, (să) nu-mi fie teamă să adaug asta în hip-hop-ul meu."
Pentru cei mai mulți rapperi africani aspiranți în acei ani de început, cheia succesului era stăpânirea artei de a se lăuda în hip-hop-ul american.
"Nu contează de unde vii, ci unde te afli - o stare de spirit hip-hop", a spus Mode 9. El își amintește că purta cămăși de cap, hanorace Champion și cizme Timberland pentru a întruchipa swag-ul hip-hop, chiar dacă temperaturile din Lagos nu cooperau de obicei.
"Nu dădeam doi bani pe faptul că era cald sau nu; ne vedeai transpirând, purtând cămășile, încercând să arătăm hip-hop", a spus el.
O mișcare de modă de durată a venit mână în mână cu popularitatea mainstream a hip-hop-ului. La început, artiștii americani făceau adesea rap despre mărcile de îmbrăcăminte pe care le purtau. Artiștii de graffiti au trecut de la tagging la aerografiat ținutele, în timp ce dansatorii de break-dance își creau propriul simț al stilului.
"Codul vestimentar era direct dintr-o revistă Source Magazine", a explicat Mode 9, făcând referire la publicația americană, care este cea mai longevivă revistă de rap din lume.
"Ceea ce era la modă în America era cu siguranță la modă în Nigeria", a adăugat el.
"Port Adidas - asta este pur și simplu din cauza hip hop-ului", a fost de acord Menoe. "Dar, în subconștient, motivul pentru care ai ales să mergi să cumperi acel pantof este pur și simplu pentru că a existat un grup numit Run DMC care l-a făcut popular și care l-a făcut să pară cool."
Rădăcinile rap-ului sunt ancorate în Africa
În timp ce atât Asika, cât și Menoe sunt de acord că muzica rap a influențat fără îndoială diverse scene muzicale globale în ultima jumătate de secol, inclusiv în Africa, originile sale se află în expresiile culturale africane, reciproca influenței.
"Nu vreau să pară că africanii încearcă să își însușească ceva ce au creat verii noștri", a spus Asika. "Cred că, în Africa, hip-hop-ul are poate o mie de ani vechime. Așa că, la noi, muzica este mai profundă decât un lucru efemer; este fundamentală."
Odată cu popularitatea globală în creștere fulminantă a Afrobeats, trupele africane au dominat recent peisajul muzical, dar trebuie să se facă mai mult pentru a documenta istoria hip-hop-ului și evoluția sa pe continent. Acesta este motivul pentru care Menoe este atât de pasionat de predarea și conservarea istoriei hip-hop-ului african și motivul pentru care a înființat muzeul în Africa de Sud.
Muzeul consacră artefacte și include un perete al faimei, care aduce un omagiu celor care au pus bazele hip-hop-ului de astăzi.
"Vrem să arătăm lumii ce înseamnă Africa", a declarat Menoe.
"Despre asta (hip-hop) este vorba și despre asta (hip-hop) și despre asta am fost."
Earl Nurse, Kaito Au, Aneta Felix și Gertrude Kitongo de la CNN au contribuit la acest reportaj.
Citește și:
- Acest lucru se va schimba în decembrie
- Fuziunea nucleară - exagerare sau soluție la problemele energetice?
- Activiști germani vorbesc în Dubai despre suferința din Israel și din Fâșia Gaza
- Criza bugetară alimentează dezbaterea privind venitul de cetățean - Bas avertizează împotriva populismului
Sursa: edition.cnn.com