Delfinii simt câmpurile electrice slabe
Ceea ce se știa de mult timp despre rechini și raze a fost descoperit acum și de cercetători în cadrul unor experimente comportamentale cu delfini cu botul mare: Delfinii (Tursiops truncatus) pot percepe câmpuri electrice de curent continuu și reacționează în consecință. Acest lucru nu numai că îi ajută să caute peștii ascunși în sedimentele de pe fundul mării. De asemenea, oferă informații importante despre comportamentul de orientare al delfinilor cu botul mare în oceanele lumii, scrie o echipă de biologi și fizicieni din Rostock și Nürnberg în "Journal of Experimental Biology".
Potrivit neurobiologului Guido Dehnhardt de la Institutul de Biosciințe al Universității din Rostock, experimentele au fost primele care au demonstrat că delfinii cu botul mare au o bază senzorială care le permite să folosească câmpul magnetic al Pământului pentru a se orienta. Cel puțin potențialul există. "Este corect să spunem că delfinii au această abilitate".
Din echipa de cercetare fac parte biologul Tim Hüttner (Universitatea din Rostock/Grădina Zoologică din Nürnberg), fizicianul Lars Miersch (Universitatea din Rostock) și Lorenzo von Fersen de la Grădina Zoologică din Nürnberg, în calitate de autori principali.
Fenomen cunoscut doar la foarte puține mamifere
Electrorecepția este cunoscută de mult timp ca fiind prezentă la rechini și raze. "Rechinul este un electrospecialist absolut în rândul animalelor marine", spune Dehnhardt. La mamifere, electrorecepția a fost demonstrată până în prezent la ornitorincă, echidna cu cioc scurt și, în 2012, la delfinul de Guyana. Iar acum și la delfinul cu botos.
Subiecții de testare pe animale "Dolly" și "Donna"
Noile descoperiri s-au bazat pe experimentele cu delfinii "Dolly" și "Donna" de la grădina zoologică din Nürnberg, care deține delfini din 1971. În delfinariul de acolo, animalele au învățat mai întâi să înoate sub apă într-un aparat experimental realizat din țevi din PVC pentru a rămâne acolo. Ei și-au pus botul pe o tavă. Când primeau un semnal electric, li se spunea să părăsească din nou aparatul. Dacă nu exista niciun semnal, ele trebuiau să aștepte în aparat cel puțin 12 secunde. Deciziile corecte au fost întotdeauna recompensate cu un pește.
Animalele au perceput câmpurile electrice prin intermediul așa-numitelor gropițe nervoase numite vibrissae de pe ciocul superior. La animalele tinere există mici mustăți tactile (vibrissae) care le ajută în sarcina nu prea ușoară de a găsi sânul mamei. Experimentele au arătat, de asemenea, că Dolly și Donna au reacționat ușor diferit în funcție de intensitatea câmpurilor electrice. "Dar acest lucru a fost marginal", spune Hüttner.
Multă pregătire în prealabil
Cercetătorii și echipa de dresori condusă de îngrijitorul de delfini Armin Fritz au trebuit să investească mult timp înainte ca Donna și Dolly să fie pregătite. Donna și Dolly au fost supuse la un an până la un an și jumătate de antrenament înainte de a putea începe măsurătorile cu câmpuri electrice. "Aceasta a implicat câmpuri de curent continuu foarte, foarte slabe, pe care nu le poți percepe fără receptorii potriviți", spune Hüttner. "Mi-am ținut o dată mâna sub el. Nu s-a întâmplat absolut nimic".
Sursa: www.dpa.com