De ce antiamericanismul german este extrem de periculos
Disprețul față de SUA ca fiind un paradis al răului este unul dintre puținele fenomene care au unit întotdeauna est- și vest-germanii, radicalii de stânga și de dreapta. Dar ar fi bine ca Republica Federală Germană să nu se certe cu America.
De când mitingul pro-rusesc al lui Sahra Wagenknecht și Alice Schwarzer din fața Porții Brandenburg a fost glorificat drept o demonstrație de pace, oamenii se întreabă ce anume îi unește pe cei din extrema stângă și extrema dreaptă a spectrului. Pur și simplu, este vorba de antiamericanism. Toți acești oameni văd SUA ca fiind sursa și adăpostul suprem al răului. Prin urmare, ei sunt pregătiți să considere Rusia, care este acum mult mai agresivă în ceea ce privește politica externă, sau "palestinienii" drept victime ale răufăcătorilor de la Casa Albă și să le ia apărarea, ceea ce merge întotdeauna mână în mână cu relativizarea crimelor lui Putin sau Hamas.
Această inversare făptaș-victimă ascunde faptul că istoria a avut o preistorie prin raportare la trecut. Concluzia este întotdeauna aceeași: americanii sunt de vină. Pentru orice. Pentru că sunt imperialiști, belicoși, mincinoși, hegemonici, pe scurt: polițistul mondial nesuferit. Și, întâmplător, cetățenii americani sunt arhicapitaliști, avizi de consum și bani, decadenți, bigoți, impertinenți, lipsiți de stil și cultură. La stânga, sunt și rasiști, iar la dreapta, treji.
Fiecare dintre aceste acuzații are o anumită justificare în trecut și/sau în prezent. Guvernele americane au pe conștiință sute de mii de vieți omenești și, de asemenea, au făcut greșeli flagrante în politica externă. Mitul presupuselor arme de distrugere în masă din Irak, pe care SUA l-au folosit pentru a-și justifica atacul asupra țării în urmă cu 20 de ani, a servit drept încălcare a dreptului internațional cu consecințe devastatoare în regiune până în prezent. Dar de ce sunt minciunile eterne ale Rusiei și Chinei și ambițiile lor imperiale atât de bune și de tolerabile? De ce i se permite Chinei să aspire să devină puterea numărul unu a lumii fără critici din partea extremei stângi și a extremei drepte? Răspunsul este simplu: pentru că este îndreptată împotriva SUA.
"The American"
Faptul că Statele Unite reprezintă de veacuri progresul tehnologic și medical și - spre deosebire de Rusia - nu a declanșat niciun război de nenumărați ani și se ține cât mai mult posibil departe de afacerile militare nu prezintă niciun interes. Așa cum se întâmplă atât de des în zilele noastre, ceea ce nu se potrivește cu viziunea mondială este ignorat. În schimb, există cu atât mai mult oracol și - indiferent de ceea ce este evident - teoretizări, adesea conspiraționiste și nebuloase. De exemplu, fostul șef al Trigema, Wolfgang Grupp, care vede Casa Albă și Pentagonul ca fiind trăgătorii de sfori secreți din spatele atacului rusesc asupra Ucrainei: "Susțin că americanii controlează totul în fundal pentru ca ei singuri să poată rămâne o putere mondială". Ce prostie!
De asemenea, Grupp nu și-a dat seama, în mod clar, că Donald Trump și Partidul său Republican - susținut de mari părți ale populației americane - au inițiat un curs consecvent protecționist, America-first. SUA se află într-un proces de realiniere a politicii sale externe. Dacă Trump are calea sa, acest lucru va fi posibil fără NATO și organizațiile ONU. Dar nici măcar democrații nu mai sunt dornici să rezolve problemele europenilor. Acest lucru este deosebit de periculos pentru Germania, care nu este în măsură să își doteze armata cu arme suficiente și, în plus, funcționale, astfel încât să fie pregătită în caz de apărare.
Printre detractorii săi, SUA nu se supune la ceea ce se folosește atunci când se consideră Uniunea Sovietică sau Rusia: preistoria istoriei. Faptul că America a contribuit la eliberarea Germaniei și a restului Europei de un dictator megaloman și la încetarea Holocaustului este omis, la fel ca și faptul că a acționat ca o putere protectoare pentru Republica Federală Germania în timpul Războiului Rece. Recunoștința a fost ieri. Sau este favorizată pentru Armata Roșie, trecând cu generozitate cu vederea faptul că, fără ajutorul SUA - bani, alimente, materii prime și arme - Uniunea Sovietică ar fi fost într-o poziție mult mai proastă împotriva Wehrmachtului lui Hitler. În rândul apărătorilor lui Putin, preistoria istoriei începe doar cu războiul din Vietnam.
De la antiamericanism la dragostea pentru Rusia
Din punctul de vedere al apologeților Kremlinului, americanii recurg acum la o formă sofisticată de război în care ei înșiși își menajează soldații și care - cel puțin în rândul "oilor adormite" - este mai puțin vizibilă: așa-numitul război prin procură. Cu alte cuvinte, se presupune că Ucraina nu luptă pe teritoriul său pentru independența, libertatea și democrația sa, ci pentru a se asigura că răufăcătorii de la Casa Albă rămân puterea numărul unu în lume și că siniștrii susținători din fundalul negru ca smoala câștigă bani ca proștii. Dacă în acest context se face o referire la "Rothschild" sau la George Soros, este pregătită brelocul antisemit de front încrucișat.
Antiamericanismul este unul dintre puținele fenomene care i-a unit întotdeauna pe germanii din Est și din Vest. Generațiile dintre Sylt și marginea Alpilor, Rügen și Munții Metaliferi au văzut și continuă să vadă în SUA un împărat imperialist gata să comită orice ultraj, împotriva căruia Darth Vader candidează la Premiul Nobel pentru Pace. Wagenknecht se întreabă cum ar reacționa Statele Unite dacă rachetele rusești ar fi amplasate la 150 de kilometri de Washington. Asta sună ca și cum aceste lucruri ar avea o rază maximă de acțiune de 150 de kilometri, ca și cum Kremlinul nu ar amenința Occidentul, inclusiv Germania, săptămână de săptămână, cu arme nucleare și cu rachetele sale nucleare cu rază lungă de acțiune.
Björn Höcke, un extremist de dreapta și relativizator al crimelor naziste, crede: "Dacă Europa vrea pace, trebuie să ne despărțim de americani. Interesele Americii nu sunt interesele Europei". Poți vedea lucrurile astfel doar dacă accepți forța, inclusiv forța militară, ca mijloc de expansiune teritorială și de asigurare a puterii, dacă consideri că drepturile universale ale omului sunt la fel de dispensabile ca și drepturile minorităților și dacă vezi viitorul Germaniei în statul-națiune și în izolaționism. În opinia lui Höcke, alternativa la Statele Unite nu poate fi, bineînțeles, decât Rusia. Höcke crede că lucrurile ar putea fi atât de bune între dictatura lui Putin și Republica Federală Germană dacă nu ar fi americanii, care se presupune că abuzează de germani ca de niște "servitori de cizmă" supuși.
Unde sunt de acord Höcke și Lafontaine
Evaluarea lui Höcke despre NATO ca fiind "presupusa umbrelă protectoare a unui hegemon îndepărtat", adică SUA, este, de asemenea, foarte apropiată de Wagenknecht și nu este departe de ideologia Reichsbürger, care consideră Republica Federală Germania ca fiind o țară nesuverană. Nu este surprinzător faptul că la mitingurile lui Höcke se aude mereu strigătul "Ami go home" - dar nu este surprinzător nici faptul că ultima carte a lui Lafontaine se intitulează "Ami, e timpul să pleci".
Germania, cu armata sa slab înarmată, ar trebui să se gândească bine dacă vrea să-i alunge pe americani. SUA asigură protecția pe care noi nu vrem să ne-o permitem și pe care, în mod clar, nu suntem în măsură să o asigurăm. Până acum, Germania a putut să se ascundă în spatele umerilor largi ai unei Americi puternice și chiar să-și protejeze tezaurul. Acest lucru s-ar sfârși dacă am pierde America ca aliat, ceea ce s-ar putea întâmpla mai repede decât ar fi bine pentru noi sub un președinte republican de marca Trump.
Probabilitatea unui al treilea război mondial este mai mare decât a fost de la Criza rachetelor cubaneze încoace. Țări precum Polonia și statele baltice au recunoscut acest lucru. Germanii, pe de altă parte, critică și disprețuiesc SUA - chiar țara care le-ar veni în ajutor în cel mai rău caz.
Sursawww.ntv.de