Comerțul cu CO2 în detrimentul africanilor
În cadrul Conferinței ONU privind schimbările climatice de la Dubai, africanii încearcă să găsească o poziție comună. Mulți dintre ei consideră comerțul internațional cu CO2 ca fiind o pură escrocherie din partea Occidentului.
Președintele Tanzaniei, Samia Suluhu Hassan, a exprimat ceea ce gândesc mulți activiști africani pentru climă și ecologiști. Ideile care se discută în prezent cu privire la modul de a ține sub control schimbările climatice sunt "în detrimentul Africii", a subliniat ea în săptămâna dinaintea Conferinței ONU privind schimbările climatice de la Dubai. Ea a menționat, în special, programele de comercializare a certificatelor de emisii de CO2, care fac obiectul unor dezbateri aprinse la nivel internațional: "Companiile străine profită mai mult decât noi".
Ea i-a încurajat pe omologii săi din țările vecine să adopte o poziție comună împotriva acestui lucru la conferința privind clima din Emiratele Arabe Unite, "astfel încât să găsim o modalitate comună de a ne proteja mediul înconjurător". Nu în beneficiul marilor corporații internaționale, însă, ci pentru africanii înșiși.
Comerțul cu CO2 - aceasta este marea soluție care este dezbătută în aceste zile la Conferința ONU privind schimbările climatice (COP28) de la Dubai. Țările producătoare de petrol și marile corporații private, în special, sunt favorabile, dacă vor să își respecte angajamentul voluntar de a nu mai emite CO2 până în 2050. Acest lucru le permite, în cazul în care nu reduc ele însele emisiile, să sprijine proiecte în alte părți ale lumii care evită sau reduc CO2. Acest lucru le permite să își compenseze practic propriile emisii.
O piață de miliarde de euro
În ultima vreme, acest comerț este în plină expansiune și se concentrează pe Africa. Motivul: Africa produce doar 11% din emisiile globale de CO2, dar deține a doua cea mai mare pădure tropicală din lume și ecosisteme care absorb carbonul, cum ar fi pădurile de mangrove și mlaștinile, așa-numitele rezervoare de carbon, care absorb cantități uriașe de carbon. Potrivit firmei de consultanță McKinsey, piața globală anuală a certificatelor voluntare de CO2 va valora peste 50 de miliarde de dolari americani până în 2030.
Un exemplu: În luna iunie a acestui an, o companie din Arabia Saudită a organizat în Kenya cea mai mare licitație de certificate de CO2 din lume. Compania saudită Regional Voluntary Carbon Market Company (RVCMC) a fost înființată de către Fondul public de investiții saudit PIF cu scopul de a achiziționa certificate de CO2 la nivel mondial. Aceasta a ales Kenya ca loc de investiție deoarece țara produce mult mai puțin de unu la sută din gazele cu efect de seră la nivel mondial și oferă certificate de CO2 în întreaga lume. Kenya este liderul african în acest sector. Șaisprezece companii saudite, inclusiv gigantul petrolier de stat Aramco, în prezent a doua cea mai mare companie din lume și, prin urmare, responsabilă pentru cantități enorme de gaze cu efect de seră, au cumpărat peste două milioane de tone de certificate de carbon în capitala Kenyei, Nairobi, la un preț unitar de 6,2 dolari pe tonă.
Guvernele africane, cum ar fi cel din Kenya, văd în acest lucru o strategie pentru a face bani. Giganții din domeniul tehnologiei, precum Meta, care include Whatsapp și Facebook, și Netflix au achiziționat recent concesiuni pentru credite de carbon în nordul Kenyei. Președintele Kenyei, William Ruto, care a organizat Summitul african privind clima de la Nairobi în septembrie, a descris rezervoarele de carbon din Africa ca fiind o "mină de aur economică fără precedent". Acestea au potențialul de a absorbi milioane de tone de CO2 în fiecare an, ceea ce, potrivit lui Ruto, ar trebui să se traducă în "miliarde de dolari".
Populațiile indigene devin "invadatori"
Pentru a realiza acești bani, guvernele africane urmăresc o strategie de desemnare a tot mai multor suprafețe mari de terenuri și păduri ca zone protejate, pentru a crea și mai multe rezervoare de CO2. Acest lucru înseamnă că aceste zone sunt supuse legilor respective de protecție a mediului, conform cărora acolo nu este permisă construirea sau locuirea, adică ar trebui să rămână neatinse. Fiecare copac, fiecare metru pătrat de pădure de mangrove devine astfel un potențial portofoliu de investiții pentru corporațiile străine. Există o tendință din ce în ce mai mare de a îngrădi pe scară largă aceste zone importante de absorbție a CO2 și de a împiedica accesul oamenilor, chiar prin forța armelor. "Cei care controlează pădurile africane pot face o mulțime de bani", explică Justin Kenrick de la ONG-ul Forest People's Programme, care militează pentru drepturile populațiilor forestiere indigene.
În prezent, strategia guvernului kenyan de comercializare a certificatelor de emisii de dioxid de carbon se concentrează asupra pădurii Mau din vestul țării, cea mai mare zonă forestieră din Kenya. Dar aici locuiesc și populațiile indigene Ogiek, vânători și culegători care cresc și vite. Pădurea este habitatul lor tradițional de mii de ani, iar vânătoarea - interzisă din perioada colonială - făcea parte din stilul lor de viață.
Acum, guvernul kenyan revendică pădurea ca zonă protejată. Conform legii, niciun om nu are voie să trăiască în ea. Abia în luna octombrie, președintele Ruto a promis din nou Agenției pentru Protecția Mediului din Kenya că pădurarii, deja pregătiți și înarmați militar, vor primi și mai multe echipamente și pregătire pentru a proteja pădurile și natura "de intruși". El a lansat un program de reîmpădurire pentru a extinde zonele protejate.
Ogiekii nu știu unde să se ducă
La scurt timp după aceea, sute de rangeri înarmați până-n dinți au intrat în pădurea Mau și au dat foc la colibele Ogiek, a declarat liderul Ogiek Daniel Kobei pentru presa locală. Rangerii le-au ordonat celor peste 700 de locuitori ai pădurii să se mute în altă parte. Cu toate acestea, ei nu știu unde să meargă.
Într-o declarație comună, organizațiile internaționale pentru drepturile omului care militează pentru drepturile popoarelor indigene acuză guvernul kenyan că a vândut pădurea Mau ca parte a comerțului cu CO2. Ogiek au dat în judecată guvernul kenyan la Curtea Africană pentru Drepturile Omului și ale Popoarelor. La fel ca în numeroase cazuri similare intentate de popoarele indigene din Tanzania și Republica Democrată Congo, Curtea a subliniat că guvernul nu poate evacua cu forța oamenii de pe pământurile lor fără consimțământul lor prealabil și voluntar.
Lucy Claridge, director al International Lawyers Project, explică: "Suspectăm cu tărie că acest lucru este legat de creditele de carbon." Claridge, care oferă consultanță juridică Ogiek din 2010, s-a referit la negocierile recente dintre guvernul kenyan și o tânără companie de compensare a emisiilor de carbon cu sediul în Dubai, Blue Carbon, care este interesată de pădurea Mau ca rezervor de carbon, precum și la anunțul guvernului de a crește finanțarea pentru conservarea pădurilor. Cu toate acestea, Blue Carbon neagă acest lucru.
Într-o declarație, Ministerul kenyan al Mediului, Schimbărilor Climatice și Silviculturii a declarat că este "pe deplin conștient" de acțiunea de recuperare a unor părți din pădurea Mau împotriva "invadării și a activităților ilegale de exploatare forestieră". Acesta a făcut apel la "echipele de securitate inter-agenții" să "desfășoare operațiunea în mod uman".
Cu toate acestea, pentru activiștii pentru climă și ecologiștii africani, aceasta este calea greșită de a salva planeta. Pe de o parte, acest lucru înseamnă că marii producători de gaze cu efect de seră pot continua ca și până acum dacă cumpără suficiente certificate de CO2 în Africa. Pe de altă parte, africanii, care se confruntă cu o creștere uriașă a populației - și popoarele indigene, din ce în ce mai amenințate, au tot mai puține terenuri la dispoziție, deoarece o mare parte din pădurile și natura lor sunt îngrădite și apărate prin forța armelor - pentru a face bani în altă parte.
Citește și:
Sursa: www.ntv.de